În 2008 eram președintele operațiunilor Inbev în Rusia, o afacere de peste 1 miliard de dolari, 11 fabrici, 6.500 de angajați, 6 fuse orare pe care lucram și frig. Începusem la sfârșitul lui 2007 noul mandat, abia fusesem numit, iar 2008 a fost singurul meu an plin acolo, un an când operațiunile noastre au fost în plin avânt. Deschideam fabrici în est, urmând consumul de bere. Consumul de bere din Rusia a început din partea de vest, Moscova, St. Petersburg, granița cu Ucraina și a penetrat de-a lungul anilor 2000 tot estul.
Am deschis fabrici la Irkutsk, pe malul lacului Baikal, pe unde trecea linia ferată transsiberiană, dar pe de altă parte închideam fabrici în vest, unde era supraproducție. A fost așadar un an și cu deschis, și cu închis de fabrici, cu ieșiri în export, în Asia Centrală, cu creștere, așa că nu aș numi 2008 un an de criză, ci mai degrabă un an de precriză. Unul dintre credo-urile de la Inbev din perioada respectivă era să fim în criză permanent. Dacă ești în criză permanent, nu poți fi surprins. Așa că noi eficientizam continuu, concediam oameni, reduceam costuri, armonizam fluxurile financiare, era parte din strategia noastră de lucru, lucruri pe care alții au început să le facă, în pripă, după 2009. Criza a fost o situație prin care noi am fost tangențial afectați: au fost afectați clienții și furnizorii noștri.
Citiți articolul integral pe www.businessmagazin.ro